Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii. Se spune că el păzește soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el pentru a ajunge la tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără căldură și fără lumină. Este protectorul copiilor, al celor nevoiași, dar și al marinarilor și al celor judecați nedrept.
Aproximativ 800.000 de cetăţeni români, dintre care peste 510.000 bărbaţi şi peste 280.000 femei, poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae.
Din totalul româncelor care îşi sărbătoresc ziua numelui sâmbătă majoritatea se numesc Nicoleta. Există și românce cu numele: Niculina, Nicolina, Niculita, Niculiţa, Nicole sau Nikole. Mai puține femei se numesc Nichi, Nikko, Nikka, Nikke, Nikki Nikky sau Niculăiţa.
Majoritatea bărbaţilor care îşi sărbătoresc onomastica respectiv se numesc Nicolae. Alţi poartă numele Niculai, Neculai, Nicuşor sau Niculae. Mai puțini numesc Nic, Nik, Lae, Laie sau Niklas. Printre sărbătoriţi se numără şi care poartă numele Nicolăiţă, Niculăiţă, Culae sau Nicholaus.
Mare sărbătoare creștină
Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, aşa cum este arătat în scrierea despre viaţa sa, s-a născut în cetatea Patara din Asia Mică.
Părinţi săi erau de bun neam, dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Această binecuvântată pereche, pentru viaţa lor închinată lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine, a născut dumnezeiescul prunc, pe care l-a numit Nicolae, adică „biruitor de popor”; arătându-se cu adevărat biruitor al răutăţii, informează Agerpres.
După aceea naştere, mama sa Nona nu a mai avut alţi copii, până la plecarea ei din această lume: „mărturisind singură firea că nu este cu putinţă a se mai naşte alt fiu ca acela, ca numai pe acesta să-l aibă şi întâi şi pe urmă, care din pântecele maicii sale s-a sfinţit cu darul cel de Dumnezeu insuflat” (Vieţile Sfinţilor).
Iubind virtutea, viaţa curată şi dăruindu-se cu totul slujirii aproapelui, Sfântul Nicolae a fost hirotonit preot, apoi episcop al cetăţii Mira din ţinutul Lichia (astăzi localitatea Demre din Turcia, aflată pe malul Mării Mediterane).
A fost întemniţat în timpul persecuţiilor decretate de împăraţii romani Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305). În urma Edictului de la Milan din 313 dat de Constantin cel Mare, care acorda libertate deplină creştinismului, Sfântul Nicolae s-a întors în scaunul episcopal din cetatea Mirei.
A participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea din 325, dovedindu-se un puternic apărător al credinţei ortodoxe împotriva ereziei ariene.
În această zi este prăznuit unul din cei mai mari şi mai iubiţi sfinţi, spune arhimandritul Ilie Cleopa. Sfântul Ierarh Nicolae este patronul marinarilor şi al copiilor, salvatorul celor din temniţă şi primejdii, ajutătorul săracilor şi al celor nedreptăţiţi, protector al fecioarelor şi al călugărilor.
Obiceiul de a face daruri de ziua sa se datorează faptelor de milostenie deosebită ale Sfântului Nicolae. Puţini sfinţi au fost milostivi ca Sfântul Nicolae, arată părintele Ilie Cleopa. El tot ce avea împărţea la săraci, iar pe cei din nevoi şi din primejdii îi izbăvea de pedeapsă şi de moarte cu rugăciunile sale.
Pentru aceasta l-a învrednicit Mântuitorul Hristos cu darul facerii de minuni şi al vindecării suferinţelor omeneşti. Căci mare putere are milostenia, milostenia materială şi duhovnicească a împodobit sufletele sfinţilor.
După trecerea la cele veşnice, Sfântul Ierarh Nicolae a fost îngropat în biserica episcopală din Mira.
