Cele mai MARI FRAUDE bancare româneşti. Cum a fost devalizată BANCOREX

0

Bancherii falimentelor răsunătoare din România şi clienţii lor sunt de negăsit sau marea lor majoritate au fost achitaţi, scria în 2012, Evenimentul zilei. Într-un articol realizat de Antoaneta ETVES, se menționa faptul că în cazul Bancorex, cel mai răsunător „faliment” bancar din România contemporană, un singur om a fost condamnat pentru băncile „prăbuşite” în perioada 1998-1999, iar statul român a suportat costuri, pentru toate acestea, de peste patru miliarde de euro.

Cel mai mare faliment din sectorul financiar-bancar rămâne BANCOREX. Informații din culise despre DEVALIZAREA Bancorex puteți afla astăzi, 5 februarie, în emisiunea Culisele STATULUI PARALEL, moderată de Anca Alexandrescu, la Realitatea Plus, de la ora 18:00.

Emisiunea poate fi urmărită atât pe Realitatea PLUS LIVE, cât și AICI

În 2012, jurnalista ANTOANETA ETVES, realiza în EVZ.ro un articol în care atrăgea atenția cu privire la cele mai mari fraude bande. Imediat după Revoluția , mii de muncitori care au lucrat în străinătate înainte de 1989 au încercat să-şi retragă banii din conturile Bancorex dar au constatat că nu mai exista niciun cent în conturi.

Mai mult, nici actele contabile din Bancorex nu mai arătau exact ce sume aveau oamenii în conturi.
În perioada 1994 – 1996, Guvernul Văcăroiu a contractat diverse bunuri şi servicii fictive, în valoare de cel puţin 30 milioane de dolari, iar banii au fost plătiţi de Bancorex. Adrian Costea, persoană cu cetăţenie franceză şi română a servit ca partener de afaceri cu România în aceste acţiuni. În timpul încheierii contractelor cu România el era recunoscut ca fiind consilier extraordinar al preşedintelui Ion Iliescu, potrivit informaţiilor apărute în presă.

Ce afaceri au devalizat Bancorex

Afacerea “Agroholding” – Adrian Costea a încasat de la Bacorex o sumă de 6 milioane de euro pentru care urma să livreze motorină firmei Agroholding, livrare care nu a mai avut loc, Adrian Costea fiind considerat dispărut.

Afacerea “Albumul” – în martie 1995, la nici un an de la “dispariţia” lui Costea cu 6 milioane de dolari din afacerea „Agroholding”, Viorel Hrebenciuc, ca secretar general al Guvernului Văcăroiu a încheiat cu Adrian Costea un contract de editare al unui album despre România – “Eternelle et fascinannte Roumanie”. Pentru această afacere Costea a încasat 5,7 milioane de dolari pentru editarea albumului.

Un alt intermediar a fost Ion Cazacu de la “Star Trade”, care apare în mai multe dosare penale cu afaceri controversate, între care se află o gaură de 18 milioane de dolari făcută Bancorex între anii 1994-1996, tot pentru aşa zisele importuri strategice de motorină.

O anchetă iniţiată de procurorii francezi a arătat că o parte din dolarii primiţi de Costea au fost viraţi în conturile din străinătate ale unor demnitari, pe vremea aceea ai PDSR, sau au fost folosiţi pentru deplasările sau cazările acestora.  Între demnitarii cu cont deschis şi alimentat de Costea se afla şi Iosif Boda, fost consilier prezidenţial al lui Iliescu, coleg cu Costea, potrivit informaţiilor publicate de presă la acea vreme.

Printre persoanele în conturile cărora au ajuns banii lui Costea se numără mai mulți lideri politici și directori din cadrul BANCOREX. inclusiv Răzvan Temeşan, directorul BANCOREX.

În aprilie 1999, s-a constituit Comisia parlamentară de control a activităţii Bancorex, condusă de senatorul Andreiu Oprea. Intenţia comisiei era de a lămuri circumstanţele în care s-a produs devalizarea băncii, de a explica metodele şi de a stabili persoanele implicate.  În paralel, fostul preşedinte al băncii, Răzvan Temeşan, era cercetat în 33 de dosare privind activitatea sa de la Bancorex. (Anul trecut, Razvan Temeșan a decedat, fiind răpus de virusul COVID).

Potrivit actelor oficiale, Bancorex nu a dat niciodată faliment. Activele viabile au fost preluate de BCR. Iar din cele rele au parte au fost trecute la AVAB. Aproape 600 de milioane de dolari şi 9.846 de miliarde de lei vechi este costul suportat de la buget pentru lichidarea Bancorex (pierderi de două miliarde de dolari). Filiera prin care a fost devalizată Bancorex, dar şi celelalte bănci româneşti, a fost una extrem de simplă. De regulă, se cumparau pe sume derizorii diverse construcţii dărăpanate (grajdurile fostelor CAP-uri au avut mare succes) după care se garanta cu ele credite de sute de milioane de dolari.

Banca Românească de Scont a fost devalizată

Un alt exemplu este Banca Română de Scont (BRS) (fostă Astra). Ea a fost înfiinţată în 1996 de oameni de afaceri şi companii din Braşov. La înfiinţare, banca avea un capital de 50 miliarde de lei vechi. În 1998, grupul financiar Gelsor a preluat pachetul majoritar al Astra printr-o majorare de capital. Ulterior numele băncii a fost schimbat în Banca Română de Scont.
După un timp grupul Dramiral, condus de omul de afaceri Mihai Iacob, a cumpărat 63% din BRS de la grupul Gelsor, care a aparţinut omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu. Banca Română de Scont a făcut parte, alături de Banca de Investiţii şi Dezvoltare, dintr-o reţea construită în jurul grupului Gelsor (fondat de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu) care a devalizat compania Astra

Asigurări de aproape 18 milioane dolari

În martie 2010, fostul director al BRS, Teodor Nicolăescu şi directorul Dramiral Group, Mihai Iacob, au fost trimişi în judecată de procurorii DIICOT, pentru o înşelăciune de 135 de miliarde lei vechi cauzată RAFO Oneşti. Aceştia au fost acuzaţi că au comandat produse petroliere pe care nu le-au plătit.
Rafinăria Rafo a livrat către firma lui Iacob produse petroliere în valoare de 160 miliarde lei. Iacob ştia că firma sa nu avea banii necesari pentru a onora plata respectivă şi l-a instigat pe Nicolăescu să elibereze un extras de cont fals, pentru a convinge RAFO că dispune de aceşti bani. Singura plată care s-a făcut către Rafo Oneşti este în valoare de 25 miliarde lei.

Banca Agricolă, privatizată pentru că avea “găuri negre”

Banca Agricolă este un alt exemplu de fraudare a sistemului bancare. Această bancă avea ca instituţie financiară de origine Creditul Funciar Rural, înfiinţat la data de 30.10.1872. Ea s-a transformat la 1 aprilie 1937 în Creditul Naţional Agricol. Din aceasta, în octombrie 1954 a luat fiinţă Banca Agricolă. La data de 1 decembrie 1968 din ea a fost creată Banca pentru Agricultură şi Industria Alimentară. După Reevoluţie, la 1 decembrie 1990, în baza legii 15/1990 şi a HG 1196/1990 s-a înfiinţat Banca Agricolă, ca societate pe acţiuni.

Fiind o bancă de stat, puterea politică a impus acordarea unor credite neperformante către diverse “găuri negre”, credite care nu au mai fost recuperate şi pe care le-au plătit contribuabilii, ceea ce a adus Banca Agricolă în stare de faliment. Prejudiciul total a fost de 800 de milioane de dolari

După ce banca a intrat în dificultăţi, în noiembrie 2001, statul român a reuşit să scape de Banca Agricolă, care a fost preluată de consorţiul format din banca austriacă Raiffeisen Zentralbank (RZB) şi Fondul Româno-American de Investiţii (FRAI) privatizarea costând statul român 150 milioane de dolari, în condiţiile în care închiderea băncii ar fi presupus costuri mult mai mari, care s-ar fi ridicat la peste 250 milioane de dolari. Pentru preluare, Raiffeisen Bank a plătit statului 15 milioane euro cash şi a făcut o majorare de capital de 37 milioane de dolari.

Marea fraudă economică- FNI

Fondul Naţional de Investiţii a atras un număr mare de investitori prin dobînzile mari practicate la depozite, acestea depăşind de 3-4 ori media dobînzilor bancare cît şi prin contractul semnat de CEC (CEC) de garantare a investiţiilor făcute la FNI.

Prin contractul semnat de directorul CEC la acel moment, Camenco Petrovici şi semnat cu SOV Invest (firma care administra FNI), CEC se angaja ca în cazul falimentului Fondului Naţional de Investiţii, să despagubească investitorii acestuia cu suma depusă initial, acest gir dat de catre o instituţie bancară a statului reuşind să atragă un numar mare de persoane să-şi plaseze banii la FNI.

La data prabuşirii FNI, 24 mai 2000, existau aproximativ 318.000 de investitori dintre care aproape o treime plasându-şi investiţiile in ultimele 12 luni de existenţa a Fondului.
SURSA: EVZ:RO

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here