Cei șapte episcopi martiri. Cum se va derula ceremonia de beatificare

0
60

Papa Francisc va ajunge, astăzi la Blaj, unde va celebra cea de-a treia Sfântă Liturghie din programul călătoriei apostolice făcute în România. La această slujbă va avea loc beatificarea celor 7 episcopi greco-catolici martiri, pe Câmpia Libertăţii la Blaj.

Papa Francisc a autorizat, în 19 martie 2019, decretul privind recunoaşterea martiriului celor şapte episcopi greco-catolici români. Astfel, a fost deschisă calea pentru beatificarea lui Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu.

Procedura de recunoaştere a martiriului celor şapte episcopi, care vor fi beatificaţi duminică, s-a derulat pe durata unui sfert de secol. Patru dintre episcopi au murit în închisorile din Sighet şi Gherla, Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, respectiv Alexandru Rusu. Mormintele acestora au rămas necunoscute, neputând fi identificate, nici până azi, osemintele lor. Supravieţuitori ai Sighetului, Vasile Aftenie, Ioan Bălan şi Iuliu Hossu au fost îngropaţi, sub supravegherea Securităţii, în Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Potrivit tradiţiei în astfel de ceremonii, Papei Francisc i se va oferi un relicvar cu moaşte, respectiv obiecte care au aparţinut celor şapte episcopi greco-catolici, informează Agerpres.

„Există o cutumă ca atunci când Sfântul Părinte celebrează o beatificare, în acest caz a celor şapte episcopi greco-catolici, să se ofere Sfântului Părinte un relicvar, cu relicve, cu moaşte pe care le avem de la episcopii martiri. (…) Trei dintre episcopi – Ioan Suciu, Valeriu Traian Frenţiu, Tit Liviu Chinezu, au murit la Sighet, au fost aruncaţi în gropi comune, deci nu avem osemintele acestora. La fel, Alexandru Rusu a murit la Gherla. Nici osemintele sale nu au fost identificate. Avem oseminte pentru ceilalţi, Ioan Bălan, Vasile Aftenie şi cardinalul Iuliu Hossu. Sunt relicve de gradul unu şi sunt relicve de gradul doi, adică haine, obiecte care le-au aparţinut, adică ceea ce a intrat în contact nemijlocit cu ei”, a explicat, pentru Agerpres, vicarul general al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş, Cristian Barta.

Cum va decurge ceremonia

În ceea ce priveşte programulu religios care va fi oficiat pe Câmpia Libertăţii, Cristian Barta a menţionat că Papa Francisc va sosi cu câteva minute înainte de începerea Sfintei Liturghii, programată la ora 11:00.

„După ieşirea cu Evanghelia, urmează efectiv ceremonia beatificării. Deci, între ieşirea cu Evanghelia şi (imnul – n.r.) ‘Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare’. Ceremonia are o structură destul de simplă, în sensul că Prea Fericitul Cardinal Lucian Mureşan va citi cererea pe care o adresează Sfântului Părinte Papa, rugându-l să îi declare fericiti pe cei şapte episcopi martiri. Urmează intervenţia Sfântului Părinte, prin care îşi exprimă acordul, îi declară fericiţi şi se citeşte o formulă liturgică pe tema acestei beatificări, formula prin care cei şapte sunt declaraţi fericiţi. După aceea, urmează momentul în care se cântă Troparul episcopilor martiri, Condacul, se dezveleşte Icoana martirilor, care e binecuvântată în acel moment. Sfânta Liturghie se încheie cu binecuvântarea specifică Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur, iar după aceea urmează rugăciunea Regina Coeli (Regina Cerului – n.r.)”, a spus Cristian Barta.

Acest moment, al recitării antifonului marian pascal, va fi transmis în întreaga lume, în 200 de ţări. „E rugăciunea care este rostită în mod curent în perioada pascală de pontifii romani de la balconul din Vatican”, a mai spus Barta.

Vasile Aftenie (1899-1950) a fost episcop vicar general pentru Bucureşti şi Vechiul Regat

Vasile Aftenie s-a născut la 14 iulie 1899 la Lodroman, județul Alba. După școala elementară urmată în satul natal, a frecventat cursurile Gimnaziului Greco-Catolic de la Blaj. În 1919 a intrat la Seminarul Teologic Greco-Catolic din Blaj, apoi a fost trimis la Roma ca student la Colegiul Pontifical Grec. Întors în țară – după obținerea doctoratului în teologie în 1925 la Ateneul De Propaganda Fide – a îndeplinit diverse funcții la Curia arhieparhială din Blaj. Acolo a fost hirotonit preot la 1 ianuarie 1926. A fost numit profesor la Academia Teologică din Blaj. În 1934 a primit funcția de protopop de București. În 1938 a fost numit canonic în Capitlul de la Blaj, iar în 1939 a devenit rector al Academiei Teologice blăjene. În 1940 a fost numit episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș și i s-a încredințat funcția de vicar general pentru București și Vechiul Regat.

După instaurarea regimului comunist în România, autoritățile au trecut la aplicarea planului de „lichidare” a Bisericii Greco-Catolice prin „unificarea” ei cu Biserica Ortodoxă Română, plan preluat după modelul stalinist. Împreună cu toți ceilalți episcopi greco-catolici, episcopul Aftenie și-a apărat Biserica, a refuzat toate așa-numitele „invitații” de a trece la ortodoxie și i-a pregătit pe credincioși pentru zilele grele care urmau.

A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu întregul Episcopat greco-catolic. Aflându-se în subsolul Ministerului de Interne de la București, în urma violențelor fizice și psihice suferite în timpul celor 10 luni de anchetă, a murit la „spitalul” închisorii Văcărești, la 10 mai 1950. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic din București, sub supravegherea Securității. Osemintele sale actualmente sunt depuse în Biserica „Bunavestire” (Acvila) din București.

Valeriu Traian Frenţin (1875-1952) a fost episcop de Oradea şi decan de vârstă al episcopilor greco-catolici

Valeriu Traian Frențiu, fiu de preot greco-catolic, s-a născut la Reșita, județul Caraș-Severin, la 25 aprilie 1875. A frecventat școala elementară în localitatea natală, apoi Gimnaziul GrecoCatolic din Blaj. A fost trimis, din partea Eparhiei de Lugoj, la Seminarul Central din Budapesta. Hirotonit preot la Lugoj în 20 septembrie 1898, a fost apoi trimis la Viena, la Augustineum, unde a obținut doctoratul în teologie în 1902.

Întors în Eparhie, a îndeplinit diferite funcții în Curie, după care a fost numit protopop de Cugir (1904), Vicar foraneu de Hațeg (1912). În 14 ianuarie 1913 a fost consacrat episcop de Lugoj. În 1922 a fost transferat ca episcop de Oradea. A dezvoltat școlile confesionale de la Oradea și Beiuș, unde a adus Călugării Asumpționiști și Franciscani. A promovat viața spirituală a clerului și a credincioșilor. În 1941-1947 a fost numit Administrator Apostolic al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, rămânând în același timp episcop de Oradea.

A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, odată cu ceilalți episcopi greco-catolici români. Alături de aceștia, a fost dus mai întâi în lagărul organizat de Securitate în vila patriarhală de la Dragoslavele, apoi în lagărul organizat la mănăstirea ortodoxă de la Căldărușani. În 1950 a fost transferat în închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet unde, grav bolnav, a murit la 11 iulie 1952. A fost înmormântat în Cimitirul orașului de pe strada Rodnei din Sighet, mormântul său fiind necunoscut.

Ioan Suciu (1907-1953) a deţinut funcţia de administrator apostolic al Mitropoliei Blajului

Fiu de preot greco-catolic, s-a născut la Blaj, județul Alba, la 3 decembrie 1907. După școala urmată la Gimnaziul Superior Greco-Catolic din Blaj (1925), a fost trimis bursier la Roma, la Colegiul Pontifical Grec. A obținut doctoratul în filozofie în 1927 la Ateneul De Propaganda Fide și doctoratul în teologie, în 1932, la Ateneul Angelicum.

Întors în țară, a fost numit profesor de religie la Liceele din Blaj și, din 1939, i s-au încredințat cursuri la Academia Teologică. Energic, plin de zel, excelent predicator, a captat energiile tinerilor, publicând pentru ei lucrări de mare valoare catehetică și pastorală.

Între 1940-1947 a fost numit episcop auxiliar de Oradea. În 1947 s-a întors la Blaj ca Administrator Apostolic al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș, unde a întărit zelul clerului și al poporului prin numeroase inițiative pastorale și spirituale, în contextul presiunilor venite din partea autorităților comuniste pentru a părăsi Biserica Română Unită (Greco-Catolică) în vederea „unificării” cu Biserica Ortodoxă.

A fost arestat la 27 octombrie 1948 și dus în lagărul organizat la mănăstirea Căldărușani, la Ministerul de Interne din București și din 1950 la închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet unde a murit la 27 iunie 1953, înconjurat de frații săi în episcopat. A fost înmormântat în „Cimitirul Săracilor” de la Sighet, iar mormântul său a rămas necunoscut.

Tit Liviu Chinezu (1904-1955) a fost consacrat episcop în clandestinitate

Fiu de preot greco-catolic, s-a născut la 22 decembrie 1904 la Iernuțeni (Reghin), județul Mureș. A urmat școala la Huduc, Reghin și Blaj (1925). A fost apoi trimis la Roma, la Colegiul Pontifical Grec, obținând doctoratul în filozofie la Ateneul De Propaganda Fide în 1927 și licența în teologie la Ateneul Angelicum în 1931.

Întors în țară, a îndeplinit funcția de capelan al școlilor din Blaj. În 1932 a fost numit profesor de teologie. Între 1941 și 1945 a fost rector al Academiei Teologice din Blaj. A înființat Asociația „Sfântul Niceta de Remesiana” pentru preoții celibi. În 1946 a fost numit protopop de București, iar în 1948 canonic al Capitlului din Blaj.

A fost considerat de Securitate drept „unul dintre cei mai fermi opozanți față de unirea dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română”. A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu episcopii grecocatolici și cu alți 25 de preoți cu responsabilități în eparhiile lor. În lagărul de la Căldărușani a fost consacrat în secret episcop la 25 aprilie 1949. Refuzând să se lepede de Biserica sa, a fost transferat în 1950 la închisoarea cu condiții de exterminare de la Sighet. S-a îmbolnăvit grav din pricina condițiilor de viață existente acolo. Neprimind niciun fel de îngrijire medicală, boala s-a agravat; a fost izolat într-o celulă, unde a murit după câteva ore, înghețat, la 15 ianuarie 1955. A fost îngropat în „Cimitirul Săracilor” din Sighet, iar mormântul său nu mai poate fi identificat astăzi.

Ioan Bălan (1880-1959) a fost episcop de Lugoj

S-a născut la Teiuș, județul Alba, la 12 februarie 1880. După școala elementară din localitatea natală, a urmat cursurile Gimnaziului Greco-Catolic de la Blaj (1899). A fost trimis ca seminarist al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș la Seminarul Central din Budapesta (1899-1904), apoi a obținut o bursă de studii la Institutul Augustineum din Viena (1904- 1906), unde a obținut doctoratul în teologie în 1906.

A fost hirotonit preot în 1903, la Blaj, unde a îndeplinit diverse funcții. S-a făcut cunoscut ca publicist în jurnalele Bisericii. În 1909 a fost numit preot al credincioșilor greco-catolici din București, iar în 1911 protopop greco-catolic de București. În 1920 a devenit canonic al Capitlului de la Blaj; în 1921 a fost numit rector al Academiei de Teologie. În 1929 a fost numit membru al Comisiei pontificale însărcinate cu redactarea dreptului canonic al Bisericilor Orientale. A publicat lucrări de teologie și a tradus în română Noul Testament. În 1936 a fost consacrat episcop de Lugoj.

A fost arestat la 29 octombrie 1948, odată cu ceilalți episcopi. În urma refuzului său de a „trece” la ortodoxie, în conformitate cu planul sovietic de „lichidare” a Bisericii sale, a fost încarcerat în închisoarea de la Sighet, între 1950 și 1954. Plasat de către regimul comunist în mănăstirea ortodoxă Ciorogârla, a fost supus la nenumărate presiuni pentru a renega comuniunea cu urmașul lui Petru, Papa Romei, și credința catolică. A murit la 4 august 1959. A fost înmormântat sub controlul Securității la Cimitirul Bellu din București. În așteptarea beatificării, osemintele sale au fost deshumate la 8 octombrie 2013, fiind depuse în Catedrala din Lugoj.

Alexandru Rusu (1884-1963) a fost episcop de Maramureş

Fiu de preot greco-catolic, s-a născut la 22 noiembrie 1884 la Șăulia de Câmpie (azi în jud. Mureș), într-o familie cu 12 copii. A urmat școala la Bistrița, Târgu Mureș și Blaj. În 1903 a fost trimis ca seminarist al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș la Seminarul Central din Budapesta, unde a luat doctoratul în teologie în 1910.

Hirotonit preot în același an la Blaj, a fost numit profesor de teologie și director al ziarului „Unirea”; în 1923 a fost numit canonic al Capitlului mitropolitan. Între 1925 și 1930 a fost rectorul Academiei Teologice din Blaj. La 30 ianuarie 1931 a fost consacrat episcop al noii Eparhii greco-catolice de Maramureș. În 1946 a fost ales de Sinodul electoral din Blaj ca prim candidat pentru funcția de mitropolit. Papa Pius al XII-lea și-a dat acordul pentru numire, dar regimul comunist s-a opus, în intenția evidentă de a dezorganiza Biserica Română Unită.

A fost arestat în dimineața zilei de 29 octombrie 1948, iar între 1950 și 1954 a fost încarcerat la închisoarea din Sighet. Împreună cu ceilalți doi episcopi supraviețuitori (Ioan Bălan și Iuliu Hossu) a fost plasat la mănăstirea Curtea de Argeș, apoi la mănăstirea Ciorogârla, iar din 1956 a fost transferat singur la mănăstirea Cocoș. Cei trei episcopi supraviețuitori au susținut reorganizarea în clandestinitate a Bisericii Greco-Catolice. În acest context, Alexandru Rusu a fost condamnat la închisoare pe viață, sub acuzația de înaltă trădare. Timp de șase ani și jumătate a trecut prin închisori cu regim foarte dur (Gherla, Pitești, Dej).

În urma condițiilor de acolo, a murit de septicemie la 9 mai 1963, în „spitalul” închisorii de la Gherla. A fost înmormântat în cimitirul închisorii, iar mormântul său nu a putut fi identificat până astăzi.

Iuliu Hossu (1885-1970), episcop de Cluj-Gherla, a supravieţuit închisorii din Sighet. A trăit, până la sfârşitul vieţii la Mănăstirea Căldăruşani

Fiu de preot greco-catolic, Iuliu Hossu s-a născut la 31 ianuarie 1885 la Milaș, jud. Bistrița-Năsăud. A frecventat școala confesională din satul natal, Reghin, Târgu Mureș și Liceul din Blaj (1904). Trimis la Roma, la Colegiul Urbanian, a obținut doctoratul în filozofie (1906) și în teologie (1910) la Ateneul De Propaganda Fide. Încardinat la Lugoj, a fost sfințit preot în 27 martie 1910 la Roma.

A avut diferite funcții la Curia de la Lugoj, iar în timpul Primului Război Mondial a fost capelan militar. În 1917 a fost numit episcop de Gherla. Figură proeminentă în timpul evenimentelor Unirii Transilvaniei cu Regatul României la 1 decembrie 1918, a fost renumit și pentru activitatea sa pastorală. În 1930, Eparhia sa devenind „de Cluj-Gherla”, episcopul Hossu și-a stabilit reședința la Cluj. După instaurarea regimului comunist, împreună cu toți ceilalți episcopi grecocatolici, a respins fără teamă toate manevrele autorităților comuniste care vizau scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice Române.

A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu ceilalți episcopi. Între 1950 și 1954 a fost întemnițat la închisoarea din Sighet, apoi la mănăstirea ortodoxă Căldărușani vreme de aproape 14 ani. În 1969 a fost făcut cardinal in pectore de Papa Paul al VI-lea. A murit la spitalul Colentina din București la 28 mai 1970. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic din București. În 2019 sa desfășurat procedura de deshumare a osemintelor sale; o parte au rămas în același mormânt, cealaltă parte fiind transferată în Eparhia sa de Cluj-Gherla.
Sursa: Agerpres, PapaFrancisclaBlaj

Articolul face parte din Campania dedicată vizitei Sanctităţii Sale Papa Francisc în România, prin care portalul PiataPresei.ro își propune să promoveze municipiul Blaj și județul Alba – locuri încărcate de istorie şi spiritualitate, dar și cu o viața economică efervescentă. 
Această campanie este realizată cu sprijinul Bosch Automotive și Florea Grup, sub patronajul Primăriei Municipiului Blaj.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here