Există o frumoasă maximă care spune că, dacă cerul sărută pământul prin ploaie, pământul sărută cerul prin flori. Ce se întâmplă însă atunci când cerul sărută florile? Atunci sunt Floriile!
Creştinii ortodocşi sărbătoresc intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimile şi Învierea Sa. Denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea religioasă. Această zi semnifica reînvierea naturii prin înflorirea salciei, în special. Domnul Iisus Hristos a fost întâmpinat de mulțime cu flori și ramuri de finic și de măslin, dovedindu-și atașamentul și dragostea fata de El (“Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”). În Vechiul Testament, ramurile înmugurite sunt simbolul vieții celei noi, a biruinței vieții asupra morții (sursa: Ortodoxia.ro.).
În tradiţia noastră populară există credinţa că însăşi Maica Domnului a binecuvântat salcia, după ce aceasta s-a transformat într-o punte, ajuntând-o pe Fecioara Maria să treacă apa unui râu. De aceea e bine astăzi ca salcia sfinţită să se pună la icoana de acasă.
Salcia este nelipsită la sărbătoarea Floriilor. Tradițional, salcia este dusă la biserică, este sfințită la biserică, apoi este utilizată în gospodărie. Se pune salcie la ferestrele caselor și la icoane.
În nici un caz, nu se aruncă. Salcia de Florii este mărturia vie a legăturii dintre oameni și divinitate. Una din aceste legende spune că, atunci când Maica Domnului, cu sufletul sfâșiat, a pornit la drum să-și vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă curgătoare vijelioasă. Acolo, ea s-a rugat la toate plantele din jur să o ajute să treacă apa. Nici una însă nu s-a îndurat la sufletul trist și lacrimile Maicii Domnului, cu exceptia unei salcii. O salcie bătrână și încovoiată și-a aplecat crengile deasupra apei și a ajutat-o pe Maica Domnului să treaca pe malul celălalt. În semn de mulțumire, aceasta a hotărât ca ramurile de salcie să fie duse la biserică, în ziua de Florii, an de an. De atunci, crengile de salcie nu lipsesc de la sărbătoarea de Florii. Ramurile de salcie sunt duse la biserică, unde sunt sfințite. Aceste ramuri de salcie au puteri miraculoase.
Oamenii le așează la ușile, ferestrele și icoanele din casă pentru protecție și alungarea spiritelor rele. Salcia este bună de leac pentru dureri de gât, friguri sau alte boli. De asemenea, există obiceiul ca, atunci când tună și fulgeră sa se aprindă crenguțe de salcie pentru a alunga frica.
Salcia este utilizată de apicultorii care înconjoară cu ele stupii, iar țăranii îngroapă mâțișorii în brazdă, pentru a asigura o recoltă bogată. Mâțișorii se pun și la fântâni, pentru a asigura prospețimea apei. Salcia este nelipsită la sărbătoarea Floriilor. Credincioșii merg la slujbă cu ramurile și, după ce sunt sfințite, le pun la icoane, geamuri, uși, porți sau le utilizează în gospodărie. Cu toții știm de tradiția de a veni la biserică cu flori și crenguțe verzi, care se sfințesc și se duc acasă, se pun lângă sau la icoană. Dar, ce facem peste o săptămână-două-trei, când florile se ofilesc, crenguțele se usucă?
Ce spun Sfinții Părinți: ”Cel mai potrivit ar fi ca rămurelele (stâlpările) binecuvântate în Duminica Floriilor, să fie arse, atunci când se usucă sau, dacă prima variantă este mai greu de pus în practică (mai ales la oraș), cred că ar putea fi îngropate, pentru a se „reîntoarce” în natură. Oricum, ar trebui păstrate cât mai mult timp. În nici un caz nu ar trebui aruncate la gunoi/tomberon, ca semn de respect pentru binecuvântarea lui Dumnezeu, ce a venit asupra lor, prin rugăciunea specială pe care preotul o rostește în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim ,Bucurii de la Domnul!”.
Ce semnifică salcia de Florii
Tradiția populară românească atribuie salciei gestul de smerită aplecare în fața Domnului Iisus Hristos, semnifică reînvierea naturii prin înflorirea salciei, a pomilor fructiferi și a florilor, în general.
Ramurile de salcie sunt un simbol al fertilității și vegetației de primavară și amintesc de ramurile de finic și de măslin cu care a fost întâmpinat Iisus in Ierusalim. Salcia invocă sentimentul de tristețe și de blândă mângâiere sufletească, fiind pusă în strânsă legătură cu Fecioara Maria.
