Mărţişorul a fost înscris de UNESCO, în anul 2017, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii în urma candidaturii unui dosar multinaţional – România, Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova, informează Institutul Naţional Patrimoniului.
Iniţial, şnurul împletit, un fir roşu şi unul alb, era confecţionat de femei şi oferit în familie şi în comunitate, dăruit în principal persoanelor de sex feminin.
În prezent, este dăruit de bunici, părinţi, naşi copiilor pentru a fi sănătoşi, de flăcăi fetelor pentru a fi frumoase şi drăgăstoase, de bărbaţi femeilor, de copii mamelor, bunicilor, rudelor, de fete şi femei altor fete şi femei. În unele zone din Moldova şi Transilvania este dăruit şi bărbaţilor.
Mărţişorul clasic, cu variantele Marţ, Mărţug, Mărţiguş, este o amuletă alcătuită dintr-un bănuţ de argint, prin care trece şnurul, ale cărui culori simbolizează: albul – puritatea începutului, roşul – atribut al vitalităţii (sănătate, frumuseţe sau iubire), dar şi victoria soarelui asupra frigului, care marchează renaşterea naturii. Se purta la mâna stângă sau în piept, aproape întreaga lună, după care se lega de ramura înmugurită a unui pom roditor. Dacă pomul nu rodea în acel an, era semn rău.
În credinţa populară, Mărţişorul are o funcţie magică, protectoare într-un prag temporal important – primăvara şi o funcţie festivă, care marchează o dată importantă din calendarul popular, căci el este supranumit Cap de primăvară. Mărţişorul se prindea în coarnele animalelor sau la intrările în gospodărie, în casă sau în grajd, în credinţa că poate asigurara sănătatea în anul agrar ce urma.
Cele mai importante simboluri ataşate în prezent şnurului sunt floarea, care reprezintă frumuseţea, coşarul şi potcoava – care poartă noroc, fluturele – gingăşia).
