În lipsa unor reforme structurale și a consolidării fiscal-bugetare, creșterea economică dinamică înregistrată de România riscă să creeze cadrul unei scăderi în viitorul nu foarte îndepărtat, a explicat, pentru Piata Presei, Adrian Constantin Bunea, vicepreședinte al Partidului ADER, Coordonatorul Departamentului pentru Economie și Politici Economice.
Piata Presei prezintă analiza făcută de Adrian Constantin Bunea:
Actuala relansare economică înregistrată în România de 4.1 % în anul 2018 (mai mică decât estimarea de 5.5% făcută în 2017 pentru 2018) a fost generată în principal de consum, iar investițiile s-au menținut la un nivel modest. Expansiunea economică puternică reprezintă o oportunitate cel puțin teoretică de a reface rezervele bugetare și de a pregăti economia pentru perioade mai dificile. Ratele inegalității și sărăciei rămân ridicate, în ciuda creșterii economice importante. Rezultatele unora dintre reformele structurale au fost anulate în 2017, în timp ce alte astfel de reforme au stagnat.
Progresele realizate în ceea ce privește lupta împotriva corupției au fost din nou periclitate. Asigurarea continuității reformelor anterioare ar sprijini tranziția României către o economie cu o valoare adăugată mai mare și ar putea îmbunătăți reziliența economiei în eventualitatea unei încetiniri a creșterii economice.
2018- an negativ pentru România
Relansarea ciclică a economiei a continuat în 2017, însă în 2018 s-a constat o diminuare a acesteia. Creșterea PIB-ului real s-a accelerat în 2017 atingând cea mai ridicată valoare de după criză, de cca 187.9 miliarde de euro, pe fondul consumului privat aflat în plină expansiune, acesta fiind stimulat de creșterile salariale din sectorul public și din cel privat și de reducerile de impozite indirecte. În 2018 PIB-ul României a fost de cca 200 miliarde de euro. În pofida unor cote de piață ale exporturilor mai mari, creșterea importurilor a depășit-o pe cea a exporturilor, mărindu-se astfel deficitul de cont curent.
Inflația a ajuns la o valoare pozitivă de cca 3.3% în 2017 iar în 2018 creșterea acesteia a continuat ajungând la o valoare medie de cca 4.6%. Și cursul de schimb al monedei naționale și-a continuat cursul descendent față de principalele monede forte, ajungând de la 4.5333 lei pentru 1 euro la începutul lui 2017 la 4.6471 lei pentru 1 euro la finalul lui 2018 iar la data întocmirii acestui raport având un curs de schimb de 4.7526 lei pentru 1 euro!
Piața economică, mai rigidă
Piața forței de muncă a devenit mai rigidă odată cu creșterea economică puternică. Creșterea ratei de ocupare a forței de muncă a fost pozitivă în 2017 (0,7%), iar rata șomajului a scăzut la 4,9 % si de cca 3.9% in trimestrul al treilea al anului 2018 înregistrând astfel cel mai scăzut nivel de peste 20 de ani. Pe sexe, ecartul dintre cele două rate ale şomajului a fost de un punct procentual (4,3% la bărbaţi faţă de 3,3% la femei), iar pe medii rezidenţiale, de 1,2 puncte procentuale (4,5% în mediul rural, faţă de 3,3% în mediul urban).
Pe grupe de vârstă, rata şomajului continuă să atingă nivelul cel mai ridicat (16,4%) în rândul tinerilor (15-24 ani). Conform datelor INS, în trimestrul trei din 2018, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20 – 64 ani a fost de 71,3%, depăşind cu 1,3 puncte procentuale ţinta naţională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020. Rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) a fost de 26% în perioada menţionată. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15 – 64 ani) a fost, în trimestrul trei al anului 2018, de 66,2%, în creştere faţă de trimestrul anterior cu 0,7 puncte procentuale.
Populaţia activă a României era de 9,214 milioane persoane în al treilea trimestru al anului 2018, din care 8,857 milioane persoane erau ocupate şi 357.000 persoane erau şomeri.
Rata scăzută a șomajului, combinată cu o scădere generală a forței de muncă și cu lipsurile persistente în materie de personal calificat, a condus la condiții foarte rigide pe piața muncii. Remunerarea salariaților este scăzută față de media UE, dar creșterea puternică a salariilor în anul 2017, susținută și de majorarea cu 16 % a salariului minim și de majorările salariale din sectorul public riscă să exercite presiuni asupra competitivității și inflației dacă nu va fi însoțită de măsuri corespunzătoare de impulsionare a productivității. Anul 2018 a adus o creștere a câștigului salarial net de 3.5% față de anul 2017.
Sectorul financiar s-a consolidat
Din cauza reducerilor fiscale, a creșterii salariilor din sectorul public și a creșterii pensiilor, deficitul public se află pe o traiectorie ascendentă. Taxele indirecte au fost reduse în 2017, iar cota impozitului pe venit pentru persoanele fizice a fost micșorată din ianuarie 2018. În ceea ce privește cheltuielile, salariile din sectorul public și pensiile pentru limită de vârstă au crescut în mod semnificativ în 2017 și urmează să se înregistreze majorări ale acestora și în anul 2018. În consecință, deficitele bugetare nominale și structurale se situează pe o traiectorie ascendentă, ceea ce înseamnă că România se va abate de la obiectivele stabilite în cadrul fiscal- bugetar național.
Sectorul financiar a continuat să se consolideze, dar unele segmente trebuie monitorizate. Sectorul bancar rămâne bine capitalizat, iar starea sa generală de sănătate, inclusiv calitatea activelor, a continuat să se îmbunătățească. În ciuda acestui fapt, inițiativele legislative recurente justifică o monitorizare atentă. Sectorul asigurărilor se consolidează, întrucât măsurile care abordează situația financiară a societăților mai slabe au început să dea roade.
Legislația, prea sutufoasă
Recenta reducere a contribuțiilor la fondurile de pensii prefinanțate din cel de al doilea pilon, care au înregistrat rezultate solide de la momentul constituirii lor, a atenuat îngrijorările fiscal-bugetare pe termen scurt, dar ar putea avea consecințe negative asupra dezvoltării piețelor de capital.
Nu putem însă, să nu remarcăm faptul că industria financiară se contractă, având din ce in ce mai putini jucători iar companiile românești care mai activează în domeniu sunt extrem de puține și nu foarte bine capitalizate. Un alt aspect extrem de îngrijorător este cel al modificărilor extrem de numeroase ale legislației, inclusiv în domeniul fiscalității, care este de natură să afecteze grav nivelul de stabilitate și de predictibilitate al contextului economic românesc.
In ceea ce privește raportul între capitalul autohton și cel străin avem câteva domenii în care este preponderent cel autohton: construcțiile, cu o pondere de 70%, un domeniu care, însă, a înregistrat rezultate financiare modeste anul trecut; industria turistică cu o pondere de 80% a capitalului românesc și care anul trecut a înregistrat recorduri de încasări; industria alimentară, cu o pondere de 66%, care a avut și ea un salt ca urmare a scăderii TVA și a creșterii consumului persoanelor fizice. Investitorii autohtoni mai domină și sectorul transporturilor și cel de servicii de sănătate. În schimb, capitalul străin este majoritar în special în sectoare industriale care contribuie la exporturile României, precum rafinarea țițeiului, într-o proporție de 97%, industria de automobile, 96%, fabricarea de mașini și utilaje, 80%, industria metalurgică, 81% și telecomunicații, 84%.
România a realizat progrese limitate în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor din 2017 care i-au fost adresate. Nu s-au înregistrat progrese cu privire la asigurarea punerii în aplicare a cadrului fiscal-bugetar național și s-au realizat progrese limitate în ceea ce privește consolidarea conformării fiscale și îmbunătățirea colectării impozitelor. În schimb, s-au înregistrat unele progrese în privința combaterii muncii nedeclarate și progrese limitate în legătură cu consolidarea măsurilor specifice de activare a forței de muncă. Nu au existat progrese în ceea ce privește modul de stabilire a salariului minim și egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei.
Calitatea, scăzută
S-au realizat progrese limitate privind îmbunătățirea accesului la un învățământ general de calitate. În cadrul sistemului de sănătate, s-au înregistrat progrese limitate în privința trecerii la îngrijirea medicală ambulatorie și unele progrese privind reducerea plăților informale. Au existat progrese limitate în ceea ce privește adoptarea legislației menite să asigure un corp al funcționarilor publici profesionist și independent și în ceea ce privește prioritizarea investițiilor publice. În fine, s-au realizat unele progrese privind punerea în aplicare a strategiei naționale în domeniul achizițiilor publice, dar sustenabilitatea măsurilor și caracterul ireversibil al reformelor ar trebui să facă în continuare obiectul unei monitorizări.
În ceea ce privește gradul de realizare a obiectivelor naționale din cadrul Strategiei Europa 2020, România are rezultate bune în domeniile ratelor de ocupare a forței de muncă, emisiilor naționale de gaze cu efect de seră, energiei din surse regenerabile, eficienței energetice și învățământului terțiar. A fost deja atins obiectivul național de reducere a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Cu toate acestea, în privința intensității cercetării și dezvoltării și a părăsirii timpurii a școlii, obiectivele nu sunt încă îndeplinite.
România se confruntă cu provocări în ceea ce privește mai mulți indicatori din tabloul de bord social pe care se bazează Pilonul european al drepturilor sociale. Nivelul ridicat al creșterii economice a însemnat în practică o îmbunătățire a ocupării forței de muncă și a condus la o majorare substanțială a veniturilor disponibile ale gospodăriilor. Însă, în România multe persoane părăsesc timpuriu școala și mulți tineri nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. România nu a ajuns încă la un dialog social matur, iar provocările persistă în domeniul protecției sociale și incluziunii.
Oferta de muncă nu ține pasul cu nevoia pieței
Printre aspectele structurale importante analizate în prezentul raport, care indică existența unor provocări specifice pentru economia României, se numără următoarele.
Oferta de forță de muncă și de competențe nu ține pasul cu nevoile în continuă schimbare ale economiei. Se preconizează menținerea tendințelor demografice nefavorabile înregistrate de România. Îmbătrânirea populației, mobilitatea internă limitată a forței de muncă și emigrația continuă să reprezinte o piedică semnificativă în calea potențialului de creștere economică. În ciuda unor îmbunătățiri recente, ratele de participare la forța de muncă se situează mult sub mediile de la nivelul UE. Este vorba, în special, de femei, de persoanele în vârstă, de romi, de tineri și de persoanele din zonele rurale.
Politicile active de pe piața forței de muncă nu sunt suficient de ample și de bine concepute. Lipsa de personal calificat și necorelările în materie de competențe au un efect negativ asupra competitivității și a convergenței. Munca nedeclarată perturbă în continuare piața forței de muncă. Majorările salariului minim sunt stabilite în mod discreționar, iar participarea partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor este foarte limitată, neexistând un proces substanțial de implicare și cooperare. Se înregistrează rate scăzute de negociere colectivă.
Sărăcia s-a extins în România
Sărăcia s-a extins, iar inegalitatea veniturilor se menține la un nivel ridicat. Inegalitatea de șanse rămâne o provocare, în special în zonele rurale. Inegalitatea veniturilor este ridicată, iar efectul de redistribuire al sistemului fiscal și de prestații sociale se situează sub media UE. Integrarea limitată a serviciilor de ocupare a forței de muncă, de educație și a serviciilor sociale împiedică grupurile defavorizate să scape de sărăcie. Serviciile prestate sunt limitate, în special în zonele dezavantajate. Nu a fost adoptat niciun act legislativ privind egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei. În urma adoptării transferului contribuțiilor de asigurări sociale, sarcina finanțării protecției sociale revine aproape exclusiv angajaților. Nu se asigură accesul la protecție socială pentru toți cetățenii.
Nu au fost obținute rezultate concrete privind reformele administrației publice, iar mediul de afaceri prezintă puncte slabe. Proiectul de lege privind gestionarea resurselor umane este în prezent aliniat la strategia pentru funcționarii publici, dar punerea în aplicare nu a început și se preconizează că rezultatele vor apărea abia în 2019. Procesul de consultare publică, planificarea strategică și bugetară, precum și utilizarea evaluărilor impactului normativ se mențin la un nivel redus, limitând elaborarea politicilor pe baza unor date concrete. Procedurile administrative împovărătoare pentru firme, progresele lente în ceea ce privește furnizarea soluțiilor de e- guvernare, complexitatea procedurilor de insolvabilitate și modificările frecvente în materie de reglementare, cu o utilizare limitată a procedurilor de evaluare a impactului și de consultare afectează mediul de afaceri.
Rezultatele slabe ale sistemului de învățământ reduc perspectivele de creștere pe termen lung. Nivelurile de instruire scăzute în ceea ce privește competențele de bază și competențele digitale, ratele constant ridicate de părăsire timpurie a școlii au ca rezultat nevalorificarea potențialului oferit de capitalul uman și de creșterea economică. Programele de asigurare a calității și de formare inițială a cadrelor didactice se confruntă cu provocări. Formarea profesională nu este prioritizată și, în majoritatea cazurilor, nu este adaptată la nevoile pieței forței de muncă. Accesul la activitățile de învățare destinate adulților este limitat, în special pentru persoanele slab calificate.
Starea de sănătate a populației s-a îmbunătățit, dar se situează în continuare sub standardele Uniunii Europene. Accesul la asistență medicală rămâne o provocare majoră iar finanțarea insuficientă și utilizarea ineficientă a resurselor publice limitează eficacitatea sistemului de sănătate, pe fondul unui deficit considerabil de medici și de asistenți medicali.
Rezultatele înregistrate în domeniul cercetării și inovării rămân modeste și nu există semne de îmbunătățire a rezultatelor. Gradul de digitalizare atât al sectorului public, cât și al celui privat rămâne foarte scăzut. În ciuda creșterii finanțării publice și a unui ecosistem dinamic al start-up-urilor, adoptarea de tehnologii, internaționalizarea și extinderea activității societăților rămân provocări semnificative. Rezultatele slabe în materie de inovare ar putea avea un efect negativ asupra perspectivelor de creștere.
Cheltuielile publice ridicate nu sunt reflectate în infrastructura României, cea pusă la dispoziție fiind limitată iar calitatea percepută a infrastructurii fiind printre cele mai scăzute din UE in timp ce reforma sectorului transporturilor avansează într-un ritm foarte lent. Infrastructura din domeniile apei, deșeurilor și energiei rămâne deficitară. Eficiența întreprinderilor de stat nu se îmbunătățește, iar cadrul de guvernanță corporativă este fragilizat. Investițiile publice prezintă o eficiență scăzută, în special în ceea ce privește pregătirea proiectelor, stabilirea priorităților și achizițiile publice.
Ca si concluzii partidul ADER trebuie să acționeze pentru :
– Simplificarea și corelarea legislației în general și a legislației economice și fiscale în special
– Crearea unui cadru economic prietenos și previzibil, de natură a încuraja toți investitorii români și străini
– Creșterea eficienței sistemului în a colecta taxele și impozitele precum și reducerea evaziunii fiscale și a corupției în general
– Schimbarea centrului de greutate al mecanismelor de verificare și control ale statului în sensul prevenirii și asistenței active acordate agenților economici și nu al exercitării măsurilor punitive reactive
– Întreprinderea de măsuri pentru a crea un sistem egal și corect față de toți investitorii, fie ei străini sau români. Întreprinderea de măsuri pentru redresarea sistemului de învățământ și de asistență medicală
– Alegerea unor sectoare strategice ale economiei ce trebuie dezvoltate și încurajate inclusiv prin măsuri economice și fiscale
– Încurajarea investițiilor în domeniile cu valoare adăugată mare și descurajarea exploatării primare a materiilor prime
– Scăderea deficitului bugetar și echilibrarea balanței de plăți
– Consultarea mediului de afaceri, a forurilor științifice și a sindicatelor
– Reducerea importurilor în sectoarele economice unde este posibilă acoperirea necesităților din resurse interne în procent cât mai mare
– Creșterea exporturilor de produse industriale și agricole cu valoare adăugată mare și descurajarea exporturilor de materii prime neprelucrate sau prelucrate primar.
