Prima promoție de femei care vor conduce trenuri, formate și angajate de Grupul GRAMPET

Grupul GRAMPET – Grup Feroviar Român a lansat, în martie 2017, programul „Femei – mecanic de locomotivă: șanse egale în profesii feroviare”. Obiectivul imediat a fost unul pragmatic, extinderea bazinului de forță de muncă eligibilă și calificată, pentru operațiunile sale în creștere la nivel național. Programul, primul de acest fel din România, a provocat preconcepții, promovând egalitatea de șanse într-o industrie tradiționalistă, dominată de bărbați, scrie wall -street.

La început, aproape toată lumea a privit programul „Femei – mecanic de locomotivă” cu oarecare reticență. Din cele 36 de locuri puse la dispoziție de către C.E.N.A.F.E.R., instituția specializată în formarea angajaților din industria feroviară, s-au înscris doar 8 femei. Acestea au fost încadrate într-o clasa mixtă, alături de 25 de bărbați.

La sfârșitul a șase luni de teorie și trei luni de practică, doamnele au impresionat prin determinare și perseverență, obțînând rezultate care le-au plasat în fruntea clasei.

„Încă din timpul școlii, fiind în stagiile de practică, au stârnit curiozitatea tuturor, mulți văzând în acest inedit un eșec. Însă dorința doamnelor de a învață meseria de mecanic de locomotivă i-a convins pe cei pesimiști să-și schimbe părerea”, a declarat instructorul de tracțiune Adrian Radu, pentru wall -street.

În ianuarie 2019, întreagă clasa a susținut examenul de absolvire, iar doamnele au obținut rezultate foarte bune, fiind ulterior angajate de Grup Feroviar Român. Recent, acestea au fost promovate la funcția de mecanic ajutor de locomotivă.

“De la ațe, la fiare”

„Am fost adesea întrebate ce vrem să demonstrăm”, își amintesc doamnele despre primele luni la școală. „Prin natură lor, femeile pot fi mai determinate, mai responsabile și conștiincioase. În același timp, bărbațîi compensează prin abilități tehnice și mecanice. Dar, până la urmă, dacă ei pot, noi de ce n-am putea?”, au adăugat acestea.

Margareta Mateescu a găsit răspunsul la această întrebare după 11 ani în care a lucrat că acar, schimbând macazuri de tren. În timp, a înțeles că poate să aspire la meseria de mecanic de locomotivă, având toate calitățile necesare. A fost prima femeie care s-a înscris în program, fiind și singură elevă care a lucrat anterior în domeniul feroviar.

Colegele sale vin din domenii profesionale diferite și au experiențe de muncă diverse (agricol, economic, comercial, etc.). Aproape toate s-au înscris în program pe fondul instabilitățîi profesionale și pentru că aveau nevoie de o siguranță pe termen lung.

Patricia Enache, inginer de protecția mediului și fosta antreprenoare, a luat decizia pe neașteptate. „Am avut un salon de înfrumusețare care a dat faliment. Într-o noapte geroasă de decembrie, în Ploiești, am văzut un anunț pe un stâlp. Am sunat și, deși era destul de târziu, cineva mi-a răspuns”, a povestit Patricia. Câteva zile mai târziu s-a prezentat la interviu.

Daniela Naghi s-a înscris la școală după ce o prietenă i-a spus de campania de recrutare de la Grup Feroviar Român.

Cristina Nicolici, fosta casiera, a primit sugestia de la o colegă, într-o perioada în care nu avea serviciu. Pentru Cristina, anunțul s-a dovedit șansă pe care o aștepta pentru o reconversie profesională.

Pe Nicoleta Bancescu a inspirat-o soțul, care era deja ajutor de mecanic la un operator de transport feroviar de călători. „Știa de această școală și m-a încurajat să încerc. La acel moment, lucrăm în cadrul unei companii japoneze, un mediu foarte strict de lucru care m-a pregătit pentru ce avea să urmeze”, a povestit Nicoleta.

Tot soțul a încurajat-o și pe Adina Dedu, după ce a aflat de program din media. Mama a trei băieți, Adina renunțase pentru o perioada la serviciu. „Știind că duc foarte mult, soțul m-a încurajat și mi-a dat încredere. Este o provocare, dar îi poți face față”, a precizat Adina.

Mihaela Tapusi a găsit anunțul de școlarizare pe OLX, într-un moment în care caută stabilitate financiară și siguranță unui loc de muncă. S-a prezentat la interviu fără să știe exact despre ce era vorba.

Colegă Mihaelei, Vasilică Giurea, a fost de-a dreptul surprinsă când a înțeles ce avea să învețe. După 15 ani în industria textilelor, și-a imaginat că programul GFR avea de-a face cu mecanică. „Cei care mă cunoșteau, mă întrebau dacă voi repara fiare”, a povestit amuzată Vasilică. „Am trecut de la ate, la fiare. La prima întâlnire a părut foarte ușor. Abia după ce am intrat la școală am început să înțelegem ce înseamnă de fapt”, a mărturisit această.

Locomotivă văzută altfel

„După interviul de recrutare a urmat proba de foc. Am mers să vedem o locomotivă reală. Ni s-a prezentat modul ei de funcționare, apoi am urcat în cabina că să înțelegem ce avem de făcut. La un moment dat, au pornit-o. Momentul în care locomotivă pleacă de pe loc, cu o smucitură, creează o emoție pe care nu o poți uită”, au povestit doamnele.

Din cele 8 candidate care au participat la prezentarea locomotivei, nu a renunțat niciuna la drumul greu „de cale ferată” pe care îl aveau de parcurs.

Primii pași spre o carieră feroviară

„Când am început școală, am fost șocată”, recunoaște Adina Dedu. „A trebuit să învăț un limbaj nou de comunicare. Aici nu se comunica verbal. Exact că în muzică, trebuie să cunoști și să înțelegi semnele. La început am fost stângace, dar în timp am învățat să trag linia la portativ, apoi să fac cheia sol”, a spus Adina.

Orele din clasa au continuat cu ore de studiu individual și nopți petrecute pe Google, în căutarea termenilor tehnici și explicățiile lor.

Vocabularul lor s-a dovedit, dintr-o dată, neîncăpător, pe măsură ce se loveau de cuvinte noi: material rulant, boghiu, declivitate.

„După prima luna am zis că arunc materialele de studiu”, își amintește, râzând, una dintre doamne. „Nici în facultate nu am învățat atât de mult. Manualul avea peste 600 de pagini și mai aveam și caietele pline cu notițe”, a adăugat această.

Conștiincioase, doamnele nu au renunțat. Ba mai mult, ambiția lor i-a inspirat și pe colegii de generație. Au „tras” clasa, spun profesorii lor, motivându-i și pe bărbați să învețe și să termine școală cu rezultate bune.

„Nu a fost ușor, dar am dovedit că suntem puternice împreună, că echipa”, a spus Adina Dedu. „Le admir foarte mult pe toate aceste doamne. Am parcurs totul pas cu pas și, în timp, am învățat o meserie. Cine are o meserie, este cu o treaptă mai sus decât ceilalți”, a adăugat Adina.

Instructorul Adrian Radu confirmă fascinația elevelor sale pentru acești coloși de fier. „Au demonstrat încă de la început interesul de a cunoaște tipurile de locomotive din dotarea parcului GFR, cum ar fi locomotivele electrice, dar mai ales cele diesel (electrice și hidraulice). Planurile de viitor implică participarea lor, în mod direct, la proiectele companiei, prin deservirea noilor tipuri de locomotive pe care GFR le propune pe piață de manevrare a vehiculelor feroviare, fiind implicate tot mai mult în activitățile de manevră (activități extrem de dificile, dar pe care și le-au însușit rapid)”, a explicat Adrian Radu.

Etapele procesului de calificare

În acest moment, cele 8 femei parcurg alte stagii de formare în vederea autorizării că mecanic locomotivă III la AFER. În paralel, își depun dosarele pentru obținerea Permisului European de mecanic de locomotivă.

Pregătirea lor continuă cu un curs de material rulant de trei săptămâni la Centrul de Formare Brazi din cadrul Grupului Feroviar Român. Urmează alte patru săptămâni de practică de acomodare. Oficialii companiei estimează că doamnele vor putea acționa locomotive pe propria răspundere (conducere în echipa completă) din această vara.

Pentru început, femeile mecanic vor efectua manevre la platforma Brazi și în jurul Ploieștiului. În funcție de opțiunea proprie și după autorizarea că mecanic locomotivă I, vor putea să plece la drum, conducând un tren de marfă către destinațîi din țară. Însă pentru o femeie care are responsabilități și acasă, o astfel de decizie nu este ușoară. Plecarea la drum ar însemna să stea departe de familie chiar și câteva zile.

Între provocări și responsabilități

Femeile mecanic sunt convinse că au luat decizia corectă și sunt conștiente că ce urmează nu este deloc ușor.

Astăzi, ziua lor începe la 4-5 dimineață și continuă până târziu, în noapte. Se adaptează zi de zi la „o muncă foarte grea”, cu responsabilități mari pentru manevrarea trenurilor, muncă ce trebuie realizată în condițîi de siguranță, cu evitarea pagubelor materiale și umane. Totodată, trebuie să se obișnuiască cu programul de lucru în ture și cu provocările zilnice ale muncii în sine. Acest proces de adaptare și învățare continuă poate dura până la trei ani de zile.

„Trebuie să te instruiești tot timpul, să studiezi tot timpul, să te adaptezi la orice condiție”, spune Elena Naghi.

„Nu este loc de greșeală în această meserie”, o completează Nicoleta Bancescu.

Mihaela Tapusi adaugă: „Mecanicul trenului de marfă este răspunzător de ce transporta. Pot fi ore lungi de așteptare în locomotivă, ore în care stai și aștepți semnalul că să poți pleca. Este esențial să fii mereu în alertă”.

În funcție de încărcătură și numărul de vagoane, un tren poate să ajungă la câteva mii de tone greutate, din care 120 de tone cântărește doar locomotivă. Complexitatea unui traseu (pante, curbe, traseu accidentat) sporește exponențial sarcina mecanicului. La toate acestea se adaugă provocările majore din infrastructură feroviară românească, care vin la pachet cu multe limitări de viteză și un risc de accidente peste media europeană.

„Distanță de frânare la un tren poate ajunge și la 700-1200 de metri”, explică una dintre doamnele mecanic, referindu-se la consecințele unui accident pe calea ferată. „Mecanicul de locomotivă are o mare responsabilitate, trebuie să fie conectat 100% la ceea ce are de făcut”, a adăugat această.

Pentru femeile care întră în acest program, primul hop rămâne reticență bărbaților din industrie. Prima generație a femeilor, mecanic de locomotivă de la Grup Feroviar Român a deschis deja ușa către o discuție reală în privința diversitățîi și egalitățîi de șanse în această industrie. Și, odată cu noile generațîi de absolvente pe care compania le va pregăti în următorii ani, prezența femeilor în cabina unei locomotive de marfar poate deveni o normalitate, nu o excepție.

Rămâne că femeile-mecanic locomotivă, prin implicarea lor, să fie primele care să risipească neîncrederea cu care a fost primit acest demers, pentru a-și câștigă locul binemeritat și a avea deschisă calea spre o carieră deosebită.