Fosă septică în curte, dar și conductă de evacuare direct în fostele canale agricole care trec pe lângă proprietate. Cam așa se construiește în unele zone rezidențiale noi de prin țară.
Adică în haosul imobiliar favorizat de autorități ce dau avize de construcție pe bandă rulantă, fără că înainte să asigure infrastructura subterană de utilități.
Amenzile pentru contaminarea apelor sunt puține, iar instituțiile care ar trebui să controleze și să sancționeze își pasează responsabilitatea. Găsim însă și stații de epurare subdimensionate care reușesc să filtreze, în cel mai bun caz, jumătate din apele uzate. Restul dejecțiilor ajunge direct în natură.
Harta zonelor cu deversări ilegale coincide cu harta celor mai poluate localități de la noi. Iași ocupă locul doi în acest clasament rușinos, după București.
Silviu Gurlui e profesor universitar la Facultatea de Fizică din Iași și face periodic teste la apă din lacurile și râurile din oraș. Face verificări despre care afirmă că sunt mai precise decât cele făcute de autorități. A prelevat de exemplu dejecții pe care susține că le deversa ilegal un cartier de blocuri de la periferia Iașiului, unde un dezvoltator ridica imobile de o parte și de alta a unui lac. În aceste probe ar fi găsit concentrațîi mari de substanțe periculoase pentru organismul uman, care ar fi ajuns în apă.
Silviu Gurlui, profesor universitar: “Cei mai periculoși compuși ce i-am găsit acolo, dar și prin măsurători, sunt acidul cianhidric, un gaz periculos și hidrogenul sulfurat, și au fost depășite de zeci de ori în această zonă.”
Asta se observă cel mai bine în cazul salbei de lacuri din nordul Capitalei, care este practic de ani de zile un uriaș bazin de colectare a apelor menajere. Se vede la mai toate gurile de deversare ale stațiilor de epurare, dar și în zona unor dezvoltări imobiliare de anvergură. Controalele autorităților de mediu sunt rare, iar când fac analize, autoritățile arată că situația n-ar fi deloc gravă, deși imaginile de la fața locului indică un dezastru ecologic sistematic. E conjunctură perfectă în care apare scandalul între oamenii locului și cei care dezvoltă afaceri piscicole, în zona.
Cel înfuriat de vizita neașteptată a poliției este directorul unui celebru cartier privat, cu blocuri și vile, care crește vertiginos pe foste terenuri agricole de la limita comunei Ștefănești. Cel amenințat, adică cel care a alertat toate autoritățile, este un consilier local din Ștefănești, proprietar de luciu de apă în zonă.
Momentul tensionat are loc pe 13 februarie 2019, seara, când proprietarul de bălți Pavel Gheorghe a sunat la 112. Cu o oră înainte descoperise că angajatul unei firme de salubrizare care acționează în complexul rezidențial, pompează intens dejecțiile cartierului în canalul care ducea direct spre bălțile sale.
Pavel Gheorghe era nemulțumit că îi murise o cantitate importantă de pești, cu nici două săptămâni înainte, pe fondul unei contaminări a apelor. Așa că a făcut fix ceea ce ar trebuie să facă autoritățile competente în domeniu – s-a pus la pândă și a periat zona, pentru a vedea cine contaminează. Așa a ajuns la cartierul cu pricina, unde inevitabil, pentru a depista deversarea, a intrat pe proprietatea dezvoltatorilor, pentru că acolo au un bazin de colectare a apelor menajere și tot pe acolo trece fostul canal agricol ce vine dinspre zonele Buftea-Otopeni.
Directorul complexului are justificarea perfectă: într-un uriaș perimetru cu multe surse de poluare a lacurilor, mirosul și apă neagră din canal nu ar proveni de la dejecțiile ansamblului pe care îl conduce, ci din aval.
Pentru poluarea din acea zi, Garda de Mediu Ilfov a dat o amendă dezvoltatorului, și contactat, directorul complexului a precizat că a fost vorba de un incident izolat, o poluare accidentală.
Daniel Ghidiuță, director ansamblu residențial: “Un muncitor de la firma care întreține rețeaua de canalizare a avut un accident, o pompă s-a înfundat, s-a panicat, nu a știut ce să facă, a fost accidental, de altfel notă de constatare a amenzii specifică că a fost o poluare accidentală.”
Pavel Gheorghe, proprietar bălți: “După ce a fost balamucul ăla de a vrut să mă bată, au mai fost prinși de 3 ori. Odată cu conducta și apoi prin alte instalatii artizanale. Administratorul e depășit de situație, a încercat să mă mituiască cu 10.000 de euro, dar nu odată, prin diverși interpuși. Nu îmi trebuie, ești prieten cu mine cât curge apă curată, cât nu, nu ești pieten cu mine.”
Daniel Ghidiuță, director ansamblu rezidențial: “Nu poluăm, nu suntem noi poluatorul, rezultatele probelor pe care le luăm cu autoritățile certifica acest lucru, încercăm și noi să vedem cine poluează.”
O altă proprietară de bălți piscicole din Ilfov susține însă că incidentele izolate de care pomenesc investitorii imobiliari ar avea continuitate, de mai mulți ani.
Garda de Mediu a amendat în același timp și Aeroportul Otopeni, după ce, același Pavel Gheorghe a filmat și apă care se scurgea în aceeași zi, dimineață, de la pista bazei aeriene. Avioanele au fost intens degivrate pe durata zilelor cu mult îngheț, de luna trecută.
Pavel Gheorghe afirmă că doar în cazul aeroportului ar putea fi vorba de poluări accidentale, pentru că în zilele fără degivrare apă nu este albicioasă și înțepător mirositoare. Pe cei de la ansamblul din vecinătatea lacului, în schimb, îi acuză de o deversare sistematică în canalele din zona. Chiar la două zile după incidentul din 13 februarie, același proprietar de bălți a chemat din nou poliția și pe cei de la Apele Române, pentru a le sesiza că în canal, la o distanță mai mare de complex de dată această, ar fi o nouă conducta clandestină, care ar proveni tot de la cartier.
Reclamantul povestește că poliția a întocmit un proces verbal de constatare a conductei ilegale, fără să poată aplica o amendă, iar cei de la Apele Române nu au adus recipienți pentru a preleva probe. Ar fi preferat să sune la Garda de Mediu, de unde li s-a spus că echipa de comisari se află în zonă, chiar în cartier. Doar că nu s-au mai sinchisit să mai vină și la 150 de metri, pe câmp, să constate o nouă încălcare a legii.
L-am căutat pe comisarul de mediu care a condus echipa, și, filmat pe ascuns, omul declara halucinant, că a avut un motiv întemeiat să nu mai iasă din biroul dezvoltatorilor, pentru o nouă constatare: dăduse în acea zi amendă pentru deversarea anterioare, și conform legii, se scuză că nu mai putea acordă o a două sancțiune, la aceeași dată.
L-am contactat pe șeful Gărzii de Mediu Ilfov, Emil Grigore. Nu a acceptat un interviu filmat, dar a declarat că instituția și-a făcut datoria în cazul complexului rezidențial, amendându-I drastic.
Emil Grigore, comisar șef Garda de Mediu Ilfov: “S-au făcut verificări specifice și la această societate și s-au aplicat sancțiuni în cuantum de 120.000 de lei.”
Șeful Gărzii susține că deși au existat sesizări anterioare, și în anii trecuți, în 2019 a fost prima dată când se constată că dezvoltatorul poluează.
Și totuși, Pavel Gheorghe demonstrează cu imagini filmate de camerele de supraveghere chiar la el în curte, că însuși șeful Gărzii de Mediu Ilfov s-a deplasat personal să vadă situația din teren, la sesizările repetate ale reclamantului. Proprietarul bălților l-a dus prin zona, să îi arate atât o serie de conducte suspecte din zona complexului rezidențial, cât și poluarea produsă de stațiile de epurare Tunari și Otopeni, însă nici comisarul șef, nici subalternii săi, nu ar fi luat nicio măsură.
Oficial, ansamblul rezidențial are contract cu două stațîi de epurare, pentru evacuarea apelor menajere – una la Ștefănești, și a două, taman la comună Tunari. Doar că, la momentul amenajării, aceste stații de epurare au fost construite pentru cele câteva mii de gospodării aferente celor două comune, fără să fie luați în calcul și rezidentii unui cartier care tot crește, cu mii de locatari.
Angajatul stației de epurare de la Tunari recunoaște că dinspre cartier vine un debit uriaș, mai mare decât cel al comunei, și când vanele sunt pline, le cere să oprească pompele, să mai sisteze apa menajeră.
În teorie, dacă cele două statii refuză să mai preia apă menajeră de la cartier, dezvoltatorii trebuie să găsească soluții alternative – fie să plătească vidanje, fie o soluție despre care Gheorghe Pavel povestește că le e mult mai la îndemână:
″Ăștia trebuie să gășiți o soluție cu ei, că ei nu au soluție la momentul ăsta unde să evacueze apele uzate care le au în cartier. Stațiile sunt subdimensionate, când e ora de vârf de la orele 15 la 21 nu mai preiau apele și ei vin și deversează aici.”
Coincidență sau nu, în zilele după ce tubulatura dubioasă a fost înlăturată, în cartier au apărut o serie de refulari ale sistemului de canalizare, iar oamenii s-au trezit cu dejecțiile urat mirositoare prin parcările subterane și pe străzi.
Pavel Gheorghe acuză că din startul proiectelor, proprietarii ansamblurilor își amenajează conducte pentru deversări ilegale. Dă ca exemplu vecinii marelui cartier, care pe un teren din buza lacului Pasărea construiesc alte câteva blocuri. Dezvoltatorul e turc, la fel ca cei de la ansamblul gigant, și deși lucarea e încă în șantier, proprietarul bălților i-a prins pe constructori că trăseseră deja, prin pământ, tubulatură, către luciul de apă.
La auzul că va chema poliția și comisarii Gărzii, constructorul a adus un escavator cu care a spart conductele subterane.
La fața locului a venit și dezvoltatorul, ne arată că a amenajat totuși un bazin care, teoretic, ar trebui să colecteze dejecțiile de la cele patru blocuri, doar că are capacul pus și nu putem vedea dacă din acest bazin poate ajunge ceva către stațiile de epurare, aflate la mare distanță și nici nu a amenajat încă și o conductă care să facă acest lucru posibil.
Dezvoltatorul turc indică o conductă care iese prin spatele cartierului, prinsă de zidul mărginaș dar care coboară și în canalul ce duce apoi către sistemul de lacuri Pasărea. Aparent e o conducta pentru ape pluviale, însă damful apăsător al apei l-a determinat pe reclamantul Pavel Gheorghe să ducă probe de apă la un laborator, iar rezultatele indică un nivel mare de contaminare a apei.
Din nou, directorul complexului pomenește poluări din alte surse, în aval de canal.
Daniel Ghidiuță, dezvoltator: “Cerem autorităților să își facă verificările necesare și să descopere adevăratul poluator. Problema a apărut odată cu dezghețarea lacurilor, din salba Pasărea, acest miros nu l-am mai întâlnit niciodată.”
Au și dezvoltatorii dreptate – cert este că cinci localități cu ștaif poluează sistematic salba de lacuri: Corbeanca, Otopeni, Tunari, Pipera, Ștefănești. Prin sistemul de canale de desecare, dejecțiile ajung în tot sistemul Pasărea, de la Tunari, până la Fundeni. Sunt canale care și-au pierdut demult rolul agricol, și s-au transformat în focare de infecție, în care poate deversa oricine.
Pavel Gheroghe se luptă încă din 2010 să arate cât de mult sunt poluate apele zonei și vede asta periodic, când îi mor peștii. La început s-a luptat cu proprietarii de vidanje, iar apoi cu dezvoltatorii imobiliari.
E suficient să urci pe canal, spre nordul Capitalei, acolo unde răsar proprietăți și unde apar inevitabil și tuburile trase de la ele. La prima vedere, sunt țevi pentru evacuarea apelor pluviale, însă Pavel Gheorghe a luat probe de apă și din astfel de locuri și analizele arată o contaminare intensă, semn că proprietarilor le este la îndemână, în curtea lor, să verse din fosă septică, direct în țevile pluviale.
Din zonă sunt postate frecvent fotografii pe rețelele de socializare, cu deversările pe care unii dintre localnici le fac și în rețeaua pluvială a străzilor proaspăt asfaltate, rețea stradală care ajunge în același canal.
Pare o luptă cu morile de vânt, cât timp deversări ilegale se fac din toate părțile, iar autoritățile le ignoră. Pavel Gheroghe a înregistrat convorbirile cu inspectorii de la Apele Române, care se lamentează că sunt puțini și nu fac față cu ritmul alert în care apar conductele ilegale.
Multe documente de constatare de la Apele Române arată că starea apei din sistemul Pasărea este foarte proastă, fiind încadrată într-o clasa inferioară. Iată cum arată debitul evacuat de stația de epurare Tunari, un loc în care e evident că filtrarea are probleme, dar autoritățile permit deversarea.
E o diferență uriașă între apă care curge dinspre nordul Ilfovului și cea care pleacă din bazinele punctului de epurare. Poluarea de aici ar fi acoperită cu avize de conformitate dintr-un interes vădit al autorităților, declara Pavel Gheorghe, care susține că o persoană din conducerea firmei care administrează stația ar fi rudă cu șeful Gărzii de Mediu Ilfov.
Pavel Gheorghe: “La stația de la Tunari e director economic nepoata soției dlui director Grigore Emil, de la Garda de Mediu. Cum poți să fii imparțial, că la toate sesizările făcute și la Garda și la Apele Române nu se face nicio referire la debusarea de la Tunari.”
Am solicitat șefilor de la Apele Române un interviu despre situația contaminarilor. În lipsa unei reacțîi, am mers la ministrul Apelor, căruia i-am arătat filmările cu conductele ce varsă mizeria menajeră direct în lacuri.
Ioan Deneș, Ministrul Apelor și Pădurilor: “Pe toată această salbă de lacuri, din jurul Capitalei, sunt lacuri în care anumite norme conforme în vigoare, le încalcă cei care procesează apă reziduală, apă uzată, și vor primi amenzi. Amenzi în prima etapă, le punem anumite măsuri să îndeplinească standarde și dacă nu le îndeplinesc, se ridică autorizația de funcționare.”
Fără autorizație de mediu, un dezvoltator imobiliar nu mai poate construi, teoretic, mai departe. Iar o stație de epurare nu ar mai putea funcționa. Însă, dincolo de amenzile de care investitorii imobiliari nu par speriați, și de penalitățile pe care edilii le achita lejer din bugetul local, se pot întocmi dosare penale, dacă se vrea. Dar nu se vrea. Pavel Gheorghe a prelevat probe din toate zonele luate la picior și rezultatele arată că sunt depășiri de 6 sau chiar 10 ori ale concentrațiilor de elemente nocive din apă.
Am cerut un punct de vedere și de la ministrul Mediului.
Grațiela Gavrilescu, ministrul Mediului: “Să facem urgent un grup de lucru, format din reprezentanți și Garda și Agenția de Mediu, să vedem din aval toți cei care încalcă legea, și nu numai să fie amendați, să li se suspende autorizația de mediu.”
Amenințările rămân fără acoperire, mustrările nu scot dejecțiile din pânză freatică, iar filtrarea apelor în România e o spoială de fațada, cu iz înțepător. Unii se fac că se conformează, alțîi că îi controlează, și nimeni nu sancționează corespunzător, abaterile. Răspunderea e aruncată de la o autoritate la alta, apă murdară nu are stavilă.
Degeaba au oamenii stație de epurare și țeavă la poartă, dacă au latrină în ogradă și dezastru ecologic în baltă din vecinătate, iar ambele ne tin pe loc fruntaș, în topurile rușinii, de la coada Europei. În orice bordei de la noi găsești un smartphone sau un televizor LED, dar canalizarea rămâne un moft pentru mulți români. Poluăm și iar poluăm, pentru că suntem țara cu aceleași condiții de Ev Mediu și la 10 kilometri de București, și pe coclauri izolate, în pustietate. România modernă are pretenții de trăi luxos, cu dejecțiile sub nas.