O comisie româno-rusă, înființată în 2003, face demersuri surde pentru restituirea completă a arhivelor României, a operelor de artă, a aurului, dar și a celorlalte bunuri care au fost duse în Rusia, în 1916 și 1917
Reprezentanţii României şi cei ai Rusiei s-au întâlnit de patru ori pe tema restituirii Tezaurului României, după ce în anul 2003 s-a înființat o comisie comună în acest sens: în 2004, 2005 și 2006, iar apoi abia în iunie 2016, după 10 ani. Partea română susţine că a făcut demersuri în cei zece ani în care membrii comisiei nu s-au reunit, însă potrivit unor răspunsuri trimise de Ministerul Afacerilor Externe în Parlament, în anii 2009 şi 2011, nici autorităţile române nu au fost prea insistente după anul 2006.
Ultimul document oficial trimis în Parlament în anul 2018 arată că rușii nu au mai dorit să se întâlnească cu partea română.
Vezi AICI documentul integral, care arată că România nu a mai reușit să stabilească o întâlnire cu Rusia.
În 1934, Rusia a restituit României cea mai mare parte a arhivelor, iar în 1956 a restituit „un mare număr” de opere de artă. Pe parcursul anilor, autorităţile române au înteprins demersuri repetate pentru restituirea integrală a Tezaurului, între care 93,4 tone de aur reprezentând stocul metalic al Băncii Naţionale a României.
În 2011, România cerea un răspuns Rusiei
O altă interpelare făcută în Parlamentul României, în anul 2011, de către deputatul Valentin Andrei Sava, arată că a existat un blocaj între partea română și cea rusă pentru o perioadă de zece ani. Potrivit răspunsului formulat de către Ministerul Afacerilor Externe la întrebarea deputatului privind, stadiul restituirii Tezaurului, discuțiile s-au blocat în perioada 2006-2011.
„În condițiile în care, în ultimii ani, partenerii ruși nu au mai dat curs invitațiilor părții române de a organiza o nouă sesiune a Comisiei Comune, Ministerul Afacerilor Externe a ridicat în mod curent, în discuţiile cu partenerii ruşi, problema reunirii Comisiei”, se preciza în răspunsul trimis în Parlament şi care era semnat de către secretarul de stat Anton Niculescu.
Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei includea trei categorii principale de valori:
- acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare;
- efecte publice și alte valori (cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.);
- o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparțineau Băncii Naționale a României). Valoarea acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de aproximativ 13 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro (estimare din aprilie 2011).
Prima restituire parțială din anul 1935. În seara zilei de 16 iunie 1935, în gara Obor din București sosesc 17 vagoane de marfă, încărcate cu 1.443 de lăzi, provenind de la Moscova. Lăzile cu bunuri au fost predate diferiților reprezentanți ai instituțiilor prezente la descărcarea bunurilor. Pentru fiecare descărcare și predare de obiecte și bunuri s-a întocmit un proces-verbal de predare-primire.Bunurile și efectele bancare (titluri de proprietate, valori, acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, garanții bancare, gajuri, ipoteci, etc.) au fost predate inspectorului I. Ciolac, șeful Comisiei de Supervizare a Guvernului Român, cu indicația ca ele să fie transmise Ministerului de Finanțe de la București.
Pe 12 iunie 1956, ziarele relatau despre faptul că tezaurul românesc aflat la Moscova urma să fie restituit. Comunicatul oficial afirma că „poporul sovietic a păstrat cu grijă toate aceste opere de artă, care reprezintă o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au privit întotdeauna aceste valori ca un bun inalienabil al poporului român însuși”.
Lista bunurilor restituite includea Tezaurul de la Pietroasele, 120 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu (dintr- un total de 1.350 de picturi, gravuri și desene), vase liturgice din aur și argint, cărți și miniaturi vechi, bijuterii, 156 de icoane, 418 tapițerii, 495 obiecte de cult religios etc. În total, expoziția deschisă la București în august 1956 cu obiectele sosite din URSS includea nu mai puțin de 39.320 de piese, dintre care 33.068 de monede de aur și 2.465 de medalii, 1.350 de tablouri și desene, restul de circa 2.500 de obiecte fiind obiecte de orfevrărie medievală, broderii liturgice, icoane și stofe vechi.
A treia restituire parțială, din anul 2008
Președintele României, Ion Iliescu, l-a trimis la Moscova, în vara anului 1994, pe ambasadorul Traian Chebeleu, cu sarcina de a solicita Kremlinului „găsirea unei soluții de rezolvare a problemei Tezaurului României”. Noua conducere de la Kremlin a preluat scrisoarea oficială a Administrației Prezidențiale de la București și a răspuns că „pentru Rusia, așa-zisa problemă a Tezaurului românesc depozitat la Moscova nu mai există”. Situația părea fără ieșire, cu atât mai mult cu cât Moscova a trimis la București o delegație, în toamna anului 1994, care i-a comunicat președintelui Ion Iliescu că „problema Tezaurului, la nivel oficial, diplomatic și politic, între cele două țări, a fost definitiv rezolvată prin Protocolul semnat la Moscova, pe 6 septembrie 1956. Dar iată că tot delegația Moscovei i-a prezentat președintelui Ion Iliescu o soluție de rezolvare a problemei, prin mărirea exponențială a schimburilor economice și comerciale dintre cele două țări, oferind României un pachet de 32 de proiecte economice și comerciale, care să se deruleze prin intermediul firmelor private, din care proiectul cu nr. 32 să se denumească „restituirea componentei de metale prețioase către Banca Națională a României”. De fapt, acest proiect ar fi însemnat chiar restituirea monezilor și lingourilor de aur către Banca Națională a României. Iliescu a fost încântat de oferta rușilor și a predat problema, spre rezolvare, consilierului său pe probleme speciale, Ioan Talpeș. Acesta s-a arătat însă sceptic față de oferta Moscovei și a cerut, ca o dovadă de bună credință, ca partea rusă să predea României un set de 12 monede de aur, ce provin din primul transport al Tezaurului la Moscova, din primul tren și din prima ladă, conform listei de inventar existentă în arhive, potrivit wikipedia.ro.
