Bogdan Stănescu, Oltchim: Dacă nu reziliam contractele căpușă, compania nu mai exista. 60% dintre active, încă de vânzare

3
552

De la datorii de 800 milioane de euro și pierderi de alte câteva sute de milioane de euro în 2013, Oltchim a ajuns la o cifră de afaceri de 179 de milioane de euro și un profit net de 18 milioane de euro. Mai mult, 40% din companie a fost vândută către Chimcomplex pentru 150 de milioane de euro. Celelalte active au rămas încă la vânzare până în primăvara acestui an, potrivit lui Bogdan Stănescu, administrator special Oltchim. Într-un interviu, reprezentantul companiei a explicat cum a ajuns Oltchim de la faliment la profit, în cei lșase ani de insolvență și câți bani s-au pierdut din contractele „căpușă”. Dacă nu reziliam aceste contracte, astăzi Oltchim nu mai exista.

Cum a ajuns Oltchim, care in 2013 era in prag de faliment, o companie profitabilă?


În 2013, când Oltchim a intrat în insolvență și am devenit administrator special al companiei, datoriile erau de 800 de milioane de euro, salariații nu erau plătiți de trei luni iar pierderile erau de alte sute de milioane de lei. Principala problemă pe care m-am angajat să o rezolv a fost cea a contractelor căpusă. Mare parte din companiile private cu care Oltchim avea contracte aparțineau fostei conduceri. Să vă dau un exemplu: camioanele care intrau in incinta combinatului trebuia spălate după niște proceduri foarte stricte, iar acest lucru era făcut de o singură companie, la prețuri mult peste piață.

Aveam materie primă care se cumpăra de la o firmă din Vâlcea cu un preț de patru ori mai mare decât ar fi costat importul aceluiași produs din Germania. Eforturile juridice pentru rezilierea acestor contracte au fost foarte mari. Gândiți-vă că toate aceste contracte erau în curs. Șase luni mai târziu, toate au fost reziliate, și interesant este faptul că niciun furnizor sau prestator de servicii nu aa sesizat în instanță încheierea unilaterală a contractului cu Oltchim. Acest lucru îți dă de gândit despre felul în care au fost atribuite și încheiate respectivele contracte. Din momentul în care Oltchim a scăpat de aceste ”căpușe”, compania a început să respire. La un an după, profitul a început să apară, și angajații își primeau salariile la timp.

Cum au decurs negocierile cu creditorii? Și care a fost momentul în care s-a decis scindarea companiei în active și vânzarea pe bucăți?


Negocierile cu creditorii au fost extrem de tensionate, la început. Nu a fost ușor să îi convingem să accepte un plan de reorganizare viabil în locul unei stări de faliment vizibile la acea dată. Aprobarea de către creditori, în aprilie 2015, a planului de reorganizare propus de administratorul judiciar a fost un moment important pentru salvarea Oltchim. În același timp, acest plan de reorganizare ne obliga din punct de vedere profesional, legal și moral să dovedim că se poate salva o companie chiar dacă aceasta se află într-o situație financiară foarte dificilă.


Decizia de a vinde Oltchim pe seturi de active împărțite în nouă pachete a fost luată cu ajutorul ministerului Economiei, în 2016, și cu recomandarea specialiștilor de la Comisia Europeană și bineînțeles însușită și aprobată de creditorii Oltchim.

Cum a decurs selecția companiilor interesate să cumpere activele Oltchim?


Au fost mulți investitori interesați de Oltchim. Unii au tratat cu seriozitate proiectul de viitor al Oltchim, alții au văzut în Oltchim doar un model de busines pentru fier vechi și potențialul imobiliar al companiei.


A fost o adevarată luptă să realizăm un due diligence correct și să identificăm cea mai corectă ofertă cu intențiile cele mai bune pentru privatizarea Oltchim. Au fost companii solide din China interesate de preluarea Oltchim. Alți nouă investitori au depus oferte financiare în procedura de vânzare a activelor. Unele serioase, altele cu prețuri derizorii. A trebuit să luăm decizii grele în administrarea acestei proceduri de vânzare. A trebuit să fim atenți la capcanele juridice ce se nășteau pe parcursul procesurii de vânzare.


Selecția investitorului Chimcomplex ,investitor român, a fost aprobată de creditori . Am avut grijă ca procedura de predare a activelor să nu afecteze activitatea combinatului. De asemenea, ne-am asigurat că investitorul are un bun business plan care sa asigure o activitate de productie si de dezvoltare sustenabile.

Cum a fost, în tot acest timp, gestionată relația cu reprezentanții Comisiei Europene care își doreau vânzarea?


În relația cu specialiștii Comisiei Europene, respective experții Direcției de Competitivitate, am avut parte de un tratament echitabil și o atitutine proactivă. Multe soluții au fost identificate chiar de ei, și au ajutat la salvarea Oltchim. A existat și o sancțiune, care era, de altfel, imposibil de evitat. Comisia Europeană a cerut României să recupereze 335 de milioane de euro de la Oltchim, considerând că suma reprezintă ajutoare de stat acordate combinatului după privatizarea eşuată din septembrie 2012.

Care a fost cel mai greu moment în finalizarea procesului de privatizare?


Întreg procesul din 2013 și până azi a fost unul dificil. Însă ultimele luni, până la semnarea contractului, au fost în mod particular pline de provocări. A fost nevoie de o coordonare foarte bună a întregii echipe de management. Au fost multe piedici, unele premeditate, menite să blocheze privatizarea, altele venite din erori sau neglijență. Am depășit toate aceste piedici împreună datorită unei bune coordonări între decidenții la nivelul statului, ai creditorilor si ai tuturor celor implicați.

Astăzi, mare parte din active au fost vândute către Chimcomplex. Care e suma primită de statul român și dacă aceasta a intrat în conturile Ministerului Economiei?


Valoarea tranzacției este de circa 150 mil euro. Iar această sumă a fost distribuită creditorilor.

Care erau datele financiare ale comapniei, la momentul vânzării?
Rezultatele financiare bune au fost raportate încă din 2014. Iar acest lucru a fost posibil datorită salariaților Oltchim și a echipei de management al cărei scop a fost profitabilitatea Oltchim. Ultimele date financiare disponibile arată, în primlee nouă luni din 2018, o cifră de afaceri de 179 de milioane de euro și un profit brut de 22,5 milioane de euro. Câștigul net a fost de 18 milioane de euro.

Ce se întâmplă cu activele neperformante?


Au rămas în proprietatea statului 60% din active care vor rămâne la vânzare până în primăvara acestui an. Există interes și pentru aceste active, însă, și de această dată, ne dorim să identificăm cumpărătorul care își dorește să păstreze activitatea companiei, nu să vândă activele la fier vechi

Ce se întâmplă cu activele neperformante?


Au rămas în proprietatea statului 60% din active care vor rămâne la vânzare până în primăvara acestui an. Există interes și pentru aceste active, însă, și de această dată, ne dorim să identificăm cumpărătorul care își dorește să păstreze activitatea companiei, nu să vândă activele la fier vechi.

3 COMENTARII

  1. In 2007 Oltchim avea cifra de afaceri de peste 800 de mil de euro, dar asta pana la privatizarea rafinariei din Pitesti si apoi inchiderea ei.
    Rafinaria din Pitesti singurul furnizor capabil de a furniza etilena si propilena in special, pentru fabricarea PVC-ului care avea o pondere in cifra de afaceri de aprox. 70%.
    Au urmat investitii in partea de rafinare din Pitesti cu garantia statului ca va interveni in preluarea acestuia si intregirea lantului chimic asa cum a fost gandit de la bun inceput inca din ani 60, dar statul a ales sa nu se mai bage si oltchim a ramas cu o investitie de 250 de mil de euro in arpechim + ca majorarea de capital nu a mai avut loc pentru ca actionarul minoritar(majoritat dintre minoritari fost partener de afaceri) s-a opus. Si uite asa a ajuns oltchimul la de 8 ori mai putin cifra de afaceri cu oameni dati in somaj sau disponibilizati, cu un oras care se duce de rapa si nu evolueaza.
    PS: nu sunt chimist, am lucrat la IT.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here